Emigrazione
Cumpare Peppe, dittu lu serrisi,
affizzionatu de lu Crucifissu,
spusatu de tant'anni a stu paisi,
avìa azzippatu ccà nu chiovo fissu;
ca la mugghiere, Rosa de Rivigghia,
no' nci dunau la gioia de na figghia.
Lu jorno, pe' mu prega, si nde jìa
alli scaluna sacri de l'otaru,
m'ottene chijra grazia chi volìa;
pe mastru Peppe no' nci fu riparu:
la mugghiere vacanti avìa la trippa
como succede cu na vacca stirpa.
E 'ntantu s'abbattìu na grossa crisi;
ognunu diventau disoccupatu!
No' nc'ere cchiù fatiga a stu paisi,
e Peppe decidìu mu và migratu.
Li risparmi, de tutti li manere
nci li mandava a Rosa, la mugghiere.
Passaru l'anni, e, Peppe, sbenturatu
vitte tristizzi e mai jornati belle:
nu jorno seppe ca fu 'ncurunatu,
la mugghiere fice dui gimelle.
Cu no' à figghj, e vole m'este <<papà>>
cumbene pe' mu parte 'n'Canatà!
Troppa grazia
Na cugginazza mia volìa mu figghia,
e no sapìa a chi santu a mu s'adura;
e si votau allu Santu cu lu gigghiu,
ca grazi nde cuncede ad ogni ura:
scaza arrivava sempe de bon'ura,
facendo, armeno, sette migghia;
li casisti videndula a chijr'ura,
si nde facìanu tanta meravigghia.
Ma la cugina mia li trascurava,
edall'otaru d'accussì pregava:
<<Oh, gran Santu cu lu gigghiu,
mandamilu ncunu figghiu,
mandamillu como a Ttìa;
bello e santu lu vorrìa.
De li grazi chi dispone,
fammi chista, o Sant'Antone!>>
All'annu nci arrivau nu bello figghiu,
pe' merito crij'eo, de lu maritu,
e puru de lu Santu cu lu gigghiu,
e, pe' lu prejo fice nu cumbitu.
Ma doppo dudicianni, de figghiole
nd'avìa quantu l'Apostole de Cristu;
li sorde no' bastavanu pe' sole,
e pe mu veste e caza a chijru e chistu;
pecchissu n'atra vota ccà venìa
e d'accussì pregare si sentìa:
<<O divoto Sant'Antone,
sente e apprezza stu sermone,
chista grazia m'ài de fare:
figghj cchiù no' mi mandare,
pecchì paccia mi cacciaru
e pe' mmia no' nc'è riparu!>>
Lu Santu, sutta sutta, nci ridìu,
e, cu la testa, parze ca zzettau;
cuntenta la cugina si nde jìu,
sicura de la grazia, si prejau.
Quandu vinne la sira, ed'allu letto,
pe' la stanchezza jire tutti vonno,
prima mu dorme si pistau lu petto,,
e Sant'Antone nci cumpare 'n'zonno:
<<O divota mia diletta,
chi ti cridi tantu sberta,
si tu figghj no' voe avire,
cu l'amanti cchiù no jire,
sente chisti abbertimente,
ca marituta este 'mpotente!>>
Sarvamu la fami
ntra lu mundu
Nci su' paisi suttasbiluppati
alla televisione li viditi,
dive la fami pigghianu a palati
e crepanu perzinu de la siti.
Cu sa cu nci assignau sta brutta sorte,
de vivi pe' mu videnu la morte.
Ma su paisi puru de 'mbidiare,
la legge assegna all'omo sei mugghiere,
e sette nde vorrìa, si lu po' fare,
ca notte e jorno fà lu pputtanere:
e tutti l'anni ogni mugghiere figghia,
diciti: duve cavulu a mu pigghia?
Pecchissu gente mee, presto fujiti,
scappati tutti quanti m'aiutati,
ca sugnu disperati li mariti
e li 'nnucente povere affamati:
Mandamunci, allu posto de li dinari,
ducentomila e cchiù veterinari!
E chisti, cu facigghj e cu rasola,
de nu forgiaru bono azzarijati,
cu tempera passati e alla mola,
mu tagghianu, pardeo, como lanzati;
ogni maritu m'este crastatu 'ntundu:
la fami ecco sarvata 'ntra lu mundu!
Scoperta inglese
(dalla Gazzetta
del Sud del 10 - 5 -1986)
Lejivi na notizia strabilianti!
E cui s'ammagginava cu la mente,
ca puru l'omo po' de mo' ndavanti
fare figghiole regolarmente?
E' propio vero, ca l'umana scenza
sempe assitata este de canuscenza!
La fimmena, pardeo, po' scumparire,
afferma lu scenziatu d'Inghilterra,
datu ca l'omo pote parturire,
no' nc'este problema cchiù supa la terra:
ca n'omo cu 'n'atr'omo mo' s'accucchia
como la bratta fade e la peducchia!
E si pe' casu figghierrìa muntuna,
palumbi,gajri,papari e tacchini,
crapette, agnejre, pecore e capruni,
mejrardi, porce, zzimmari e vaccini,
sarrìa pe' nui no grosso risurtatu,
ca si sarva l'erariu de lu Statu!
Gajrija lu ricchiuni e hiacca a risi,
ca libberu po' fare lu pputtanu,
como figghia, però, alli nove misi,
chijru scenziantu no' sbilau l'arcanu:
M'eo penzo ca lu fà cu lu cesariu
oppuramente de lu tafanariu!
Strina cuvernativa
E m'arrivau la strina anticipata!
Na cosa veramente mai viduta,
si ficeru na nova trattenuta.
chi a chilometri su mpisi;
La radiu d'aumente nde parrava,
pecchissu lu cuntrariu suspettava.
O Italia sbenturata,
chi ti trove ntra li spini,
de lu Fasciu si sarvata,
ma si chjna de catini:
e stu popolo gnuranti
vota ancora lestufanti!
Sperava pe' mu vene la Befana,
mu porta e ncuna cosa mu mi duna;
ma la canusciu vecchia l'arroffiana,
no' porta mancu cinneri e carvuna,
ma tassi e supatassi, pe' dispetto,
chimmu si ruppe l'archi de lu petto!
Viva, viva la Befana,
la Befana de chist'annu;
este vestuta all'italiana,
mu ni porta lu mal'annu,
la fattura e la bulletta
ntra na cazza de cozetta!
Ed ecco c'arrivau Carnelevari!
Si tratteniru centomila liri!
Eo mi mbiacai, mu curru alli ripari,
la testa mu mi và a dumila giri;
armeno d'accussì, pe' na jornata,
la paga mi la viju addupricata.
Viva, viva li pupazzi,
viva, viva puru li balocchi:
ntra la chiazza fannu farzi,
eo, però, mi chiudu l'occhie,
no' mu viju e no' mu sento
ciò chi fannu mparlamento!
Visita medica
Lu sabatu passatu,
mi ntise ntantu mali,
pecchissu già mi ficeru
visita generali.
Lu medico generico
mi disse: - Chi ti sente?
Eo rispundivi: - Mangiu,
però no vaju nente.
sulu de tantu 'n'tantu,
scusati la crìanza,
de jusu cacciu l'aria,
chi tegno ntra la panza.
Chijru mi rispundìu:
- Pigghiati pe' sciruppu
tri quarti e na gazzosa
e vi ca vai de corpo!
Nci disse a l'otorinu:
- Li ricchj aju mbujrati,
mi rumbanu e no' sento
mancu li cannunati.
E chistu mi rispunde:
- Fa tu la stessa cosa
chi disse lu genereco:
tri quarti e na gazzosa!
Poe jivi all'ortopedeco,
nci disse: - Como fazzu?
Mi dole lu cutruzzu
e musciu aju stu vrazzu!
Lu medeco rispunde:
- Sparati quattru lampi,
li romatismi passanu,
e novant'anni campi!
E l'analista poe,
mi visitau l'orina:
- Va, jettati nu litru,
no' m'este de cantina!
Mi disse lu dentista:
Li dente l'ài cariati,
e puru li gengivi
su troppo malandati!
Pecchissu m'ordinau
li sciacqui de cuntinu,
cu vintiquattru quarti
de calici de vinu!
Eo, quandu ntse chistu,
restai propio de sale:
dicitimi, duve pigghiu
li sorde pe sti male?
Tri quarti m'ordinau
lu medeco genereco,
lu stesso l'otorinu
e quattru l'ortopedeco;
nu litru cunzigghiau
lu medeco analista
e vintiquattru quarti
mi disse lu dentista!
Amici, ntra nu jorno,
nu fustu nci nde vò:
a n'annu no' m'abbastanu
li vigni de Cirò!
La suppressata
Tra li tanti cuntentizzi,
chi tenimu a stu paisi,
sugnu certo li satizzi,
chi a chilometri su mpisi;
ma la cosa cchiù preggiata,
este però la suppressata!
L'atru jorno, s'imbitaru,
alla casa certe amici;
no' vi dicu chi mangiaru!
No' dassaru olivi e alici.
Unu disse a vuci ata:
-Mo' ci vo' la suppressata!
Già seduti a tavulinu,
senza brocche e senza piatti,
duve nc'ere pane e vinu,
quattru amici soddispatti,
ca la tavula conzata
l'adornau la suppressata!
L'atra sira fui mbiatatu
alla casa de n'amicu:
lu capretto avìa mburnatu,
de brasciole no' vi dicu.
Ma mu conza la sirata,
nci volìu la suppressata!
Nu cumpare meo mbitai:
Pasta allu furnu,piscispata,
carne e casu nci passai,
cu contorno de nzalata.
ma la cosa cchiù apprezzata
fu però la suppressata!
Mi ricordo l'atru misi,
Micu quantu avìa mangiatu!
mi parìa de nove misi:
a tamburru ere conzatu.
Si votau poe alla canata:
- Chi vorrìa? Na suppressata!
Lu zziu 'Ntone avìa na figghia,
alli sami la mandau:
succedìu nu parapigghia,
propio nente cumbinau.
Rigalau na suppressata ,
e la figghia fu approvata!
Pe' m'ottegno nu progetto,
mi dannai, no si sa quantu!
sett'ott'anni eppe m'aspetto;
alla fini ere già stancu.
Nci levai na suppressata,
e la carta fu firmata!
Certe cose no' criditi
e perciò, dicu: - Provati:
ammazzativi dui porce
e faciti suppressati.
E dormiti poe squitati,
'n'paradisu puru jati!
San Martinu
Chista jornata,
chjna de vinu,
ti dedicamu,
o San Martinu;
cu tuttu core,
ntra st'allegria,
mbivimu sempe,
penzandu a Ttìa!
Tu si davero
nu rande Santu,
chi ni rallegre
stu core affrantu!
eo quandu sugnu
tuttu cumpusu,
chisti meo animu
assai pietusu,
pigghiu nu calici,
chjnu de vinu,
e mi lu sculu,
o San Martinu!
Quandu lu cielo
si fade scuru,
e ntra la stanza
mi trovo sulu,
no' vogghio gente,
vicinu a mia,
ma nu bicchere,
curmu de tia;
ca fusti sempe
bono cumpagnu,
ntra l'allegrizza,
dintra l'affannu:
cchiù no mi sento
ti calu jusu,
cchiù no' mi sento
smorto e cumpusu!
E, si lu tempo
minaccia lampi,
lu temporali
provoca schianti,
sculu na cuccuma
a menzonente,
po' diluviare:
no' sento nente!
Quandu la nivi
cade a palati,
e tutti quanti
su scunzulati,
e chiusu intra
cu la ncriscenza:
aperu vìatu
chijra cridenza.
Pigghiu nu fiascu,
chjnu de vinu,
e mi lu ciurru,
o San Martinu!
Quandu lu friddu
trase ntra l'ossa,
e lu cumpare
ti fa la mossa,
tu lu capisci,
scappi alli gutti,
e lu cannozzo
viatu t'agghiutti:
e tiri vinu
finu allu curmu:
pe' chijru jorno
no' reste all'urmu!
Quandu lu misi
vene de marzu
e li fatighi
su nu strapazzu,
lu cantinere,
cu nu boccali,
vene e ti passa
tutti li mali.
Poe, quandu arriva
la metitura,
e d'ogni banda
grundi sudura,
na damigiana,
cu nu prosciuttu,
de cima a pede,
t'asciuca tuttu!
Quandu ti viju
c'atru t'agghiutta,
e chista gula
mi sento asciutta,
cu chi piacire
ti mbiverrìa,
pe mu mi passa
tanta gulìa!
De tia su propio
affezzionatu,
vinu men duci
vinu mpatatu;
de tia l'adduru
sento a nu migghiu:
sai ca t'aduru
como nu figghiu?
Si vui mbiviti,
quant'è pe' giustu,
quandu vi scinde,
provati gustu;
si nd'agghiuttiti
litri e cannati,
como li bestie
vi cumbinati.
Pecchì lu vinu
este n'amicu,
chi vo' mbivutu
cu certu ritu;
ca si ti cali,
mancu li cane,
ntra na justerna,
nu mazzacane,
nu scemunitu
tu ti cumbini,
no' sai mu parri,
nè mu camini:
e viali viali
ti jette straccu
como nu pisu
de catafarcu!
Chijru scienziatu
chi t'imbentau,
certo na vita
pe' ttìa studiau;
e chijru jorno
de l'inmbenzione,
ti fice festa
ogni nazione:
Tutta la scenza
s'indinocchiau,
davanti a ttìa
si scappellau;
davero fusti
bona bevanda,
ca no' volisti
la propaganda!
Senza scrizzione
mu ti diffundi,
e ti canuscenu
si mundi mundi!
Piace s'è russu
piace s'è jancu,
piace allu sanu
e allu malatu;
piace allu riccu,
piace allu stancu,
piace allu poveru
sbenturatu.
Piace alli rande
e a piccirijri,
piace alli schiette
e maritati:
quandu ti sbujranu
tutti ricriji
si la delizia
de l'assitati:
puru mu prove
menzo bicchere,
ti sente d'essere
nu cavalere!
Mbivenu l'omeni
all'ampalisi
puru li fimmeni,
all'ammucciuni,
ntra li città,
ntra li paisi,
si nde cunzuma
quantu nu hiumi.
Si mbive, quandu
si l'à pe vizziu
oppuru capita
'n'cumpagnia,
quandu si fade
nu sposaliziu,
tutti lu mbivenu
ntra l'allegria.
E li scenziati
chiusi pe' anni,
supa li libbra,
jettanu affanni,
puru ti mbivenu,
cu garberìa,
no' si po' fare
a meno de tìa!
Mbive cu nd'ave
cu no l'accatta!
Lu mbive a sbafu
lu riccu avaru;
lu ngordo mbive
finu chi schiatta,
mbive lu previte
supa l'otaru!
Lu sacerdoto
ti benedice,
pe mu divente
sangu de Cristu!
Lu peccaturi
tu fai felici,
ca chijru pane
cu sangu este mistu:
cu Sangu sparzu
supa la Cruci,
o vinu santu,
ti chiamu a vuci!
Ti chiamu a vuci,
quandu su vivu,
ma speciarmente,
quandu ti mbivu.
E quandu dormo,
sutta nu massu,
de vinu santu
lu vogghio sparsu,
tuttu stu corpo
lu vogghio ntrisu,
mu schianu allegro
lu Paradisu!
Sbujra sa gutti
chjna de vinu:
viva lu jorno
de San Martinu!
La menzogna
La menzogna este na cosa
supa a cui regge lu mundu;
de na spina fai na rosa,
lu quadrato lu fai tundu;
fai l'amicu accuntentatu,
proprio quandu l'ài gabbatu!
Quantu vote vi trovati
cu l'amici 'n'cumpagnìa!
ma d'accordo sulu jati,
quandu usati la buggìa.
Oramai la verità
este na cosa chi no' và!
La si usa assai 'n'famigghia,
p'evitare lu scuntento;
e la pratica la figghia,
e la mamma ogni momento:
cu la 'mbrogghia no' c'è attritu
tra mugghiere e lu maritu!
E si ciange lu figghiolo,
ed eo vogghio mu sta mutu,
l'amminazzu, e, poe, nci dicu:
- Arrivau lu bobbalutu;
Puramente nci 'mpatocchio
l'abbentura de Pinocchio!
La trovati 'n'tribunali,
sempe 'm'bucca all'imputati;
e la dinnu a bene o a male,
a secundu, l'abbucati:
sta seduta cu arroganza,
propio a menzo la vilanza!
Si nci sugnu l'elezione
chu chi garbu, deputati,
candidati alli regione,
cu menzogne preparati,
'n'giru pigghianu li fissi,
m'eo no' sugnu a menzo a chissi!
Scritta supa li pitaffi,
la trovati 'n'campusantu;
a nu grosso delinquente
nci scriviru ch'è nu santu.
E la lode de sta gente
li famigghj fa cuntente!
Favulisti 'mmagginari,
gente storica e scritturi
furu tutti menzognari,
mu si dannu cchiù valuri:
mancu n'opera si fici
si mancava la curnici!
Previtazzi e prevituni,
cu lu cammissu e la stola,
furu pessime 'mbrogghiuni,
de menzogne fannu scola:
cu li 'mbrogghie cuvernaru,
quantu potteru 'mbrogghiaru!
Ntra la scola, tempo arrede
nc'ere assai sincerità.
Lu ministru, cu li schede,
cancellau la verità.
Disse: - Regna la virgogna,
duve manca la minzogna!
E pecchissu li decrete,
chi chiamaru <<DELEGATI>>
ntra la scola li portaru,
mu facimu buggerati
li famigghj e li scolari,
cu giudizi menzognari!
Si la gnura, cu l'amicu,
ogni tantu si nde và,
nci po' dire allu maritu
como sta la verità?
Si mancasse la buggìa,
addeo paci, addeo armonìa!
Ntelligente, la mugghiere
lu maritu s'accarizza,
e cu mode e cu manere,
propio quandu nci li ntrizza,
nci la spara na menzogna
e scumparenu li corna!
Ringraziamento
Ti ringraziu, Signuri, ca criasti
tanti cose allu mundu belle assai,
e l'armunia e lu moto nci dunasti,
la vita no' mu vene 'n'fini mai.
Criasti l'erva e tutti l'animali,
li hiuri chi abbelliscenu la terra,
e l'omo, chi fa bene e chi fa mali,
chi campa quandu 'n'paci, quandu 'n'guerra.
De la famigghia, armata de pacienza,
la fimmena criasti assai divota,
puru chijra chi tutta la cuscenzia,
pe' nente, d'intra a fora si la vota.
L'assassini criasti, necessari...
como de resto ladri e delinquente,
spruttaturi, tiranni e gente avari,
ntra lu mperno, sinnò, a cu mente.
Criasti l'omo chjnu de dinari
e chijru chi si ammacca lu gruppuni;
ma no' mi potte mai capacitari,
chi ti servìa criatu lu cazzuni.
Primu maju a stu
paisi
Chi jornata de gioia e cuntentizza:
vrusciaru la fatiga ntra la chiazza,
cu d'erve virdi e canni de cannizza,
pardeo mu fannu pe' mu si sdirrazza!
Li vere figghj de la valentizza,
tutti de bona gente e bona razza,
chi nci merìa davero la capizza,
portavanu li ligna ntra li vrazza.
E chi vidisti poe! N'attizza-attizza;
all'ariu si levau na fiammazza.
La fatiga vrusciava: oh, chi alligrizza,
vidisti chijru jorno ntra la chiazza!
Dopo chi terminaru sta cosazza,
ognunu si jettau all'abbrazza-abbrazza!
Lu 'Mperno
Passandu de nu ponte,
si liberau nu muru,
cadendo testasutta,
mi vitte ntra nu scuru!
Fu tale la caduta,
chi jivi allu profundu,
duve de li dannati
eterno este lu mundu!
Nu diavulu mi vitte,
vinne pe mu mi pigghia
e cu' dui schiaffi e acitu
cercau mu mi rivigghia.
Quandu aperivi l'occhie
restai traseculatu,
de como disse Danti
lu 'mperno ere cangiatu;
A posto de na barca,
mu passi l'Archedonte;
a sette arcati c'ere
nu largu e longo ponte.
Sei diavuli guidavanu
dui carri trainati
de cui furu allu mundu
ministri e deputati.
C'ere na longa fila,
d'abati e de canonaci,
de viscuva arciviscuva,
de previte e de monaci.
Settacincu diavuli,
como veterinari,
cu certe curtejrazzi,
crastavanu l'amari;
E poe nci li jettavanu
ntra chijru hiumi ngratu
apposta c'allu mundu
avìanu protestatu!
E, mbece, lu gran papa,
chi currijau li Santi,
nchiovatu ere alla cruci
ammenzo a du briganti!
La pena ere cangiata,
no como scrisse Danti,
riguardu allu progresso,
ficeru passi avanti!
Li gnavi erenu mpisi
cu corde e cu catini,
girati, como furmini,
de tanti motorini.
Cchiù fora cu n'ancinu,
lu diavulu Caronte
mpilava li statisti
e li mpendìa allu ponte,
chi, pe' lu troppo pisu,
cadìa tutt'annavota,
ma poe cu ruspi e gru
l'argìanu n'atra vota.
Cert'animi mbivìanu,
l'acqua de nu bivere;
Cerbaru chi facìa
d'arrede lu cristere.
Erenu capibanda
de tutti li partiti,
chi tantu chi mangiaru
ccà morenu de siti.
Cu Pavulu e Francisca
nd'avìa cchiù de nu chianu,
essendo mo lu mundu
cchiù porco e cchiù pputtanu!
C'ere corchi migliardu
cu Isotta e cu Tristanu,
nu ferro ardende avìanu
dintra lu deretanu.
No' c'ere ntra lu 'mperno,
lu viscuvu Ruggere,
lu posto l'occuparu
li tradituri vere,
chi vozeru stu popolo
cchiù miseru e affamatu,
e chi spogghiaru nudu
lu poveru mpegatu!
Cchiù appresso na vajata
de celebre latruni:
li vrazza e ricchji avìanu
tagghiati e li buttuni.
Erenu deputati,
conzati a longa schiera,
portavanu alla vucca,
fujendo na bandera;
la stessa chi servìu
mu futtenu allu statu,
quandu, supa allu scannu,
ognunu ere assettatu!
Chisti 'n'eterno càcanu
vruscente li dinari,
ch'in vita, ammunzejaru
cu tranganelle vari!
A destra na carcara,
com'Etna ncazzata,
de vinticincu diavuli
cu pici alimentata,
vrusciava li dannati,
chi furu la rovina
de nui cu l'aumento
de gas e de benzina!
De frunti na caverna!
ligata cu catini,
c'ere na manijata
de celebre assassini,
cu li cumpagni d'armi
spararu a tradimento
vili verzo la patria
sediru 'mparlamento.
E forusciti c'erenu,
chi coraggiusamente,
scapparu, abbandunandu,
nu popolo 'nnucente.
Nu missili a robò,
sturdendo cu na trumba,
jettàu, cu gran spavento,
'n'testa na grossa bumba.
Li crivejra allora
schicciaru muru muru,
pe la pietà restai
sturdutu ntra nu scuru!
Quandu mi sumbenivi,
d'atri sentìa li lagni;
cavava l'occhie a chisti
Ulisse e li cumpagni,
pecchì, alli votazione,
vivi, furu cecati
mu votanu pe' lupi
e ngorde deputati!
Cchiu fora, a na chianura
nde vitte campanuni!
Dintra democristiani,
custritti ndinocchiuni;
ch'in vita mai lodaru,
nè santi e no' Signuri,
ma furu, cu la cruci,
li pejo spruttaturi.
Nu diavulu giganti
na mazza avìa alli mani,
potente na mazzata
'ncocciava alli campani,
chi, cu boatu cupu,
l'animi sempe nzurde
e l'aria, senza sfogo,
li strona, nzenza e sturde!
E caminandu ancora,
si para, a mia de frunti,
na sorta de muntagna,
chi ccà non à cumprunti:
chjna de mazzacane
de cincu tunnellati
e corchi centomila
erenu cundannati
'n'cojro pe mu li portanu
e, giunti poe alla cima,
l'arroccolannu e torna
lu joco como a prima.
N'anima arruncigghiata,
videndome surprisu
izandusi all'allirta,
fissandumi allu visu,
disse: <<Su sbenturati,
chi a chista pena tristi
su cundannati apposta ca furu socialisti,
chi mai sepperu dire
chi vonno allu cuverno
e mo', senza nu scopo,
carrijanu allu 'mperno!>>
C'ere nu lagu avanti
cu dintra tanta gente:
de cesse scurrìa l'acqua
lurida e puzzulente.
Erenu liberali
e de lu ppissiddì,
repubbricani stupidi,
famose pe' lu <<NI>>;
chi, quandu allu cuverno,
c'ere la rivutura,
ficeru como surici, degne de fognatura.
Si ntise ccà na botta,
ch'intorno rintronàu!
N'Angelu, cu nu missili,
mi pigghia e mi portàu
luntanu, all'atra riva,
a menza de nu chianu,
chi c'erenu palazzi
cchiù ati de Milanu.
Ccà acqua, lampi e furmini,
cucujra de morire,
vento de tramuntana
li porte e li barcuni.
Na vuci rintronàu,
chi quasi canuscivi;
<<Chisti furu li sindaci, a tempo de li vivi,
chi, cu l'erariu pubbricu,
si ficeru li palazzi,
mo cercanu rifuggiu:
ma chi t'apparti, cazzi?>>
E continuandu disse:
<<Va verzo la foresta
ca n'atru poco scoppia,
cchiù forte na tempesta.>>
Quandu arrivai, nu diavulu
mi fice proseguire.
Mi disse: <<Trasi cch'intra
e poe ti nda poe jire!>>
Appena appendicài,
mi vitte ntra na grotta
rande davero assai e alluciuta tutta.
Restai propio de sale,
guardandu alla ntilata,
ca c'ere de li vivi,
n'atr'anima sduppiata.
C'ere puru la mia,
ed eo ere presente,
ma quantu allu motivu
no' capiscivi nente.
Pinucciu e Pirandello
mi ficeru l'occhiata,
c'avìanu ntra lu menzo
Maria de la Figghiata.
Lu diavulu spiegau:
<<Cu more a nu paisi
vene mu gunge l'anima cu chisti chi su' mpisi.
Poe scinde ccà n'Arcangelu,
secundu li peccati,
li porta 'm'Paradisu
o dassa alli dannati.>>
Appena dittu chistu,
pigghiàu nu razzu russu,
mi disse: - Chiudi l'occhie
e mbujati lu mussu.
Doppo nu breve volo,
eo mi trovai sedutu propio supa lu ponte,
chi prima avìa cadutu!
Vui forze no' criditi,
perciò vi dicu: - Jati!
si tratta de lu muru, chi fìceru l'Abbati!
Lu Prigatorio
Nu jorno, jendo a caccia,
tantu chi caminai,
senza mu mind'accorgio,
a Coppari arrivai.
Stu munti ere, allisèculi,
nu celebre vulcanu,
chi distruggìu, nu jorno,
lu vero Capistanu.
Quandu 'nchianai alla cima,
n'umbra, cu n'abbatinu,
venendo 'ncuntra, disse:
-Eo sugnu Celestinu!
La terra poe tremau,
a senzo rotatorio,
e, all'antrasatta, cattemu
ntra l'antiprigatorio.
Lu papa caminava
ed eo nci jìa d'arrede:
ntra li cciampati soe
mentìa sempe lu pede.
Doppo nu quartu d'ura,
vidivi nu bancuni,
longo ducento metre
cu tanti bocaluni.
Criju cu d'acqua chjni,
e 'mpila erenu misi,
e cento farmacisti
mentìanu sale 'ngrisi.
E milli e milli animi
mbivìanu mu si purganu,
vicinu de nu hiumi,
jìanu mu spurganu.
Mi disse Celestinu:
- Mbivi, senza pagura,
este fatta cu riguardu,
pe tìa sta mistura.
E 'mpatti, mbece d'acqua,
gazzosa c'ere e vinu
magnesa bisurata
de la Sampellegrinu!
Mi la calai a nu ciurru,
e allu hiumi jìvi
e, mentre m'incujava,
oh, scena chi vidivi!
Na fila de perzuni,
cu currente jìa
e, doppo corchi urata,
tornare li vidìa.
Ntra chijra quemma lorda,
natavanu dannati,
chi capi responzabili
furu alli sindacati.
Satana, no' fidandusi,
li caccia de lu 'mperno 'n'celo sindacalisti
no' vo' lu Padreterno;
ca su' na brutta setta,
perfeda e assassina,
l'Italia e li nazione
portaru alla rovina!
Mi disse poe lu papa:
- Passamu de stu ponte,
m'attento no' mu cadi
ntra l'acqua d'Acheronte!
Quando fude all'atra sponda,
disse: - No' vegno cchiù,
eo mi nde torno arrede
e ti la vidi tu!
Fortuna, ca na bussola
tenìa ntra lu taschinu,
la puntu, e poe mi diriggiu
a manca lu caminu.
Doppo na bona urata,
chjcu a nu precipiziu;
de chistu puntu avìa
lu Prigatorio iniziu.
Scindu na scalinata,
e viju ntra la luci,
sei animi in 'n'ginocchio,
e cu li vrazza 'n'cruci.
Erenu Stalin e Mau, Francu, lu Caudillu,
Benitu Mussolini,
Hitler cu' Ciurcillu.
Li primi dui 'mbocavanu
lu padre Carlu Marx,
mu vene ntra lu mundu
la paci, chi vò Crax.
E l'atri dui cchiù appresso
pregavanu a Pacelle
lu Statu cu la Chiese
mu sugnu dui gimelle.
L'urtimi mentugati
pregavanu a Lutero,
ca fu, cu la riforma,
lu redenturi vero.
Girandu l'occhie smicciu
nu scrittu grosso e scuru,
c'avìa scrittu n'Angelu
supa nu jancu muru.
Dicìa: - A mu purgati,
finu chi supa terra,
ntra tutti li nazione,
no ci sarà cchiù guerra!
Pensai!: Ndaviti abbacu,
tempo davero c'è,
potiti li tabani
scarfare e li lellè!
A latu, dui statisti,
vestuti all'italiana.
chi furu, pe' l'Italia,
gran figghj de pputtana;
chi quandu prevediru,
la crisi ch'è vicina,
mbece pe' mu rimedianu,
votaru la rovina.
Na spece de rotejra,
chi provoca scintilli,
sparandu avanti l'occhie
chi abbruschia li pupilli.
Chisti vannu allu celo,
mu videnu lu faru,
quandu na mente giusta
ricurre allu riparu.
Girandu doppo a destra,
scindendo a ghiresutta,
ardente ti scorgivi
la vucca de na grutta;
duve Rusvel e Truman,
a menzo a chijri abbagli,
a corpe de mazzati,
facìanu li mitragli.
Erenu niggri e stanchi,
sudati e assatita,
ca promentiru, 'mbanu,
giustizia e libertati.
E liberati <<nente>>:
simu ligati cchiui,
li sbagli, ch'ijri ficeru,
mo' li pagamu nui.
Scansati sulu venenu,
de chista brutta sorta,
quandu allu mundu fannu
li bumbi de ricotta.
A latu de na grutta,
supa nu timparuni,
nu cacciaturi, all'erta,
tenìa nu schiccettuni.
Mirandu ntra li prappi,
facìa nu spara spara,
cu certe scupettati,
a corpe de lupara.
E poe tri specialisti,
cu pinzi e cu' verrini,
cacciavanu all'amari
vruscente li pallini.
A chista pena purganu,
pentiti dilinquente,
chi, 'mbece, de li lupi,
spararu l'innucente.
A hiancu de la timpa,
c'ere nu corritojo,
lordo, fetusu e scuru,
pejo de nu catojo;
e centinara d'animi,
conzati 'ndinocchiuni,
nchiovata avìanu la lingua supa nu tavuluni.
Erenu malilingui
e soceri, chi 'nterra,
chiatavanu e mentìanu
ntra li famigghj guerra.
Nda canuscivi una,
chi avìa lu sguardu tristu;
però si meritava
'nchiovata como a Cristu.
Passandu e , no'volendo,
attruzzu nu buttuni;
s'àpere n'ascenzore,
e scindu a nu cafuni.
Quandu arrivai, lu schiantu
tremendo, chi pativi!
No' sacciu mu lu cuntu: nu mostro ccà vidivi!
Avìa na frunti larga,
na testa scucuzzata,
li ricchj a cirrituni
la vucca spalancata.
Tenìa dui longhe vranchi,
chi l'animi afferrava,
li zzanni ntra lu cojro
feroce c'azzippava.
Eo capiscivi viatu,
ca ere nu vampiru,
lu sangu a tutti quanti
sucava e lu respiru.
Videndo stu spettaculu,
scappai pe lu pendinu;
lu core m'abballava, stringìa lu cularinu.
Ma ecco, a nu mumento,
si para na figura:
<<Chi scappi a currifuji?
Pe tìa no' c'è pagura.
Riposati nu morzo,
cerca mu ti rilassi,
a sta tortura sugnu
li gente de li tassi,
e 'ngiusti chi ni miseru,
ma sulu alli pezzente,
mentre facìa allu riccu
pe' no' mu paga nente!
Appena chi parrau,
perìu comolu vento;
E 'ntantu Celestinu cumpare a nu mumento,
dicendo: - Vinne l'ura,
o anima vivente,
mu torne ntra lu mundu,
ma cerca mu ti pente;
pecchì, cui loda Ddeo,
ma li peccati fà,
prima de li cent'anni,
sicuru vene ccà!
Spingìu poe nu macignu,
chi no' nde vitte mai,
e l'aria aperta e libera,
de novo, rispirai!
Cercai mu m'arizonto,
guardandu li vajati,
e mi trovai allu muru, chi ficeru all'Abbati!
Lu Paradisu
Nu Martingala jìvi
pe' supa la Stagghiata,
com'è l'usanza nostra,
mu fazzu la scialata.
Voze na bona urata,
e menza de caminu
m'arrivu, e mi sedivi
all'umbra de nu pinu.
Tant'ere stancu e lassu,
lu sonno mi gabbau.
Quandu aperivi l'occhie,
chi schiantu m'acchiappau!
Mi vitte ntra na palla
de vitru trasparente,
e ntorno cincu essere,
chi no' parìanu gente;
ma nani travestuti,
simili a palumbari,
cu tuta a saccu largu
e occhiali circulari.
Nchianava chista spera
como na scatinata:
parìa ca nu cannuni
'n'celo l'avìa sparata!
Pe' mia fu meravigghia,
fattu straordinariu,
mbece d'agghiresutta
vidìa la terra all'ariu;
e piccirijra tantu,
quanti hiuri de campu,
e, doppo tri minuti,
sperìu como nu lampu!
E mentre chi volava,
nde vitte cose belle:
satellite, pianete
e centumila stelle!
Parìa como d'estati,
chi, a notte ntra nu chianu,
li pitinguna allucenu
li spichi de lu ranu!
E verzo menzijorno,
mi trovo, anu momento,
sbarcatu a nu giardinu
davanti a nu cumbento.
La palla ripartìu,
chij'esseri pariru!
Ed eo, pe' la pagura,
jettai nu gran suspiru.
Guardai: c'ere na porta
d'argento e d'oro puru
e na campana mpisa
a menzo de nu muru.
Fazzu coraggiu e minu
derittu na petrata, e a chijru squillu vitte
la porta spalancata!
All'occhie mee si para,
all'attimu, San Petro,
mbece de na vilanza
'n'mani tenìa nu metro.
Allora mi misura
lu nasu e lu manija.
Diss'eo: su catinazzu
sparti mi cugghiunija.
Cridendo ca alla scola
jivi cu Marfatturi,
'n'latinu mi parrau
cose chi fannu orruri:
<<Redi at tuam patriam,
mundi peccator es;
numquam in hoc Regno
accedere tu potes;
maxima in corde tuo
multa vidi peccata!>>
Ccà no' nde potte cchiùi
e fice na sparata.
<<Quindi allu Prigatorio
eo mi purgai pe cazzi,
s'ancora aju peccati
a sporte, a sacchi e a mazzi?>>
E Chijru: - Fave lingua turpi in hoc Regno!
No' mu jestimu allora,
cercai mu mi trattegno.
Ed ecco, a nu mumento,
mi vinne na penzata, c'avìa pe colazione
na grossa suppressata;
e nci la porgio a Petro
chi si hiaccau de risi:
allora decidìu
mu parra 'n'calabrisi:
<<Movite, trasi ed eja,
n'ura poe sulu stare,
ca si ti 'mpacci cchiùi,
'n'Terra no' poe tornare!>>
Trasivi a nu salone!
Erenu affaccendati,
mu pittanu li mura,
ott'animi beati:
Preti cu Guidu Reni,
Tizianu e Danatello,
Leonardu, Michelangelu,
e Giotto cu Raffaello.
Chisti, cu arti fina,
pittavanu figuri,
mu lodanu li Santi,
Maria cu lu Signuri!
E 'mbece, alla latrina,
de cui mi tinne arrassu,
mprascava Modiglianu,
Dechiricu e Picassu!
Trasivi a n'atra stanza,
chjna de luci e hiuri,
e, supa de n'Otaru,
nchiovatu lu Signuri.
Grundavanu li piaghi,
e lu Costatu Santu
gucci de sangu como
figghiolo scoppia a chiantu.
E la Madonna bella,
la Mamma de lu Celo,
ciangendo, mu l'asciuca,
tenìa 'n'mani nu velo.
E 'n'cima de la Cruci,
a posto de l' <<I.N.R.I.>>
'n'lingua latina lejo
na scritta d'accussì:
<<Magno cum dolore
sum ego bis in Cruce,
quoniam in novoLasuppre
vivunt sine luce:
sed ira mea tremenda
destruet humanitatem,
quae infandum postulabit
veniam et pietatem!>>
Eo catte ndinocchiuni,
pregai, cercai perdunu,
e, cu, nu sguardu languidu,
mi disse: <<Ti cundunu
ogni peccatu fattu,
ma no nde fare cchìu,
sinnò cu li dannati,
ti perde puru tu!>>
Quindi lu sguardu irgivi
mu fissu la <<Signora!>>
No' c'è rosa 'n'giardinu.
nè luci all'aurora
cchìù profumata e bella;
nè stella mattutina,
simili alla Madonna,
de nui Mamma e Rigina!
Lucidi e scintillanti,
all'occhie avìa dui stilli,
como lu suli a maju
fa scoppi de scintilli
supa la carma undata,
o la rosa, la matina,
quandu allu raggiu d'oro,
straluce l'acquazzina.
Jettau poe nu surrisu:
e de li labbra belle,
partìu na pioggia d'oro
como minuti stelle;
simili a mortaretto,
chi scoppia e li scintilli
pe' l'aria scura, e a rota, disperde a milli a milli!
Prima mu partu fice
lu <<Signu de la Cruci>>
e dassu Mamma e Figghiu
a menzo a chijri luci!
Passai nu corridojo
d'argento e madreperle:
lavavanu, asciucavanu
trimila e cchìu bidelle;
'n'terra parìa nu specchio,
tantu de li nettizzi;
no' como ntra la scola
chi este chjnu de mundizzi!
Arrivu a nu repartu,
chjnu de zzitejruzzi:
gridavanu, satavanu ammenzo l'Angeluzzi;
e ccà tanti maestre,
criju ca de asili,
la graciamagghia stujanu,
ntra chijru terribili.
E n'atra murra ancora,
fora, ntra nu giardinu,
jocavanu alla pendola,
all'orco e allu boccinu.
Erenu ccà accupati
seimila cantonere:
tagghiavanu li spini
e l'erve a nu sentere.
Chisti, quantu suduri
grundavanu a varrili!
Parìa, Ddeo mu ni libbera, ca chiove ntra d'aprili!
e 'ngiusti chi ni miseru,
ma sulu alli pezzente,
mentre facìa allu riccu
pe' no' mu paga nente!
Penzai: ca vinne l'ura
mu viju a Ddeo davanti,
mu provo e m'assapuru la gioia de li Santi.
Ma l'Angelu mi disse:
<<Nujr'essere vivente
vidire pote mai
lu Padre Onnipotente;
perciò nchìana ccà supa!>>
E appena fu assettatu,
mi trovo supa Terra
all'attimu sbarcatu.
Guardandumi ntra l'occhie.
mi jetta nu surrisu
e poe como nu lampu,
nchìanau alla Paradisu!
Pe' mu rendo cuntu,
eo no' tenìa riparu,
ma cu surprisa rande, mi vitte allu Trottaru.
Este chistu nu gurnali,
a quattru strancalati,
propio de chijru muru,
chi ficeru all'Abbati!
Cantu disperatu
Ti salutu, casetta de Mungiana!
Salutu amici, chiese, strati e chiazza:
partu pe' n'atra terra assai luntana,
cu la speranza sula de sti vrazza!
Eo partu... e vaju 'n'cerca de fortuna,
oltre lu mari sempe ammaraggiatu,
duve c'è n'atro suli e n'atra luna,
duve mi sento tristi e disperatu!
Eo partu pe' nu mundu scanusciutu,
pecchì de lu cuverno fui ngannatu,
verzo nu regno pe' mìa surdu e mutu,
duve po'jìre sulu l'emigratu!
Abbrazzami, Marì, mu ti salutu. ..
lu figghiu ca mu nesce raccumandu;
mi nde vaju pe' povero e sperdutu,
ma li suspiri mei sempe ti mandu!
E quandu nesce, fàmmilu cristianu,
mu crisce bello corno lu Bombinu;
accussì lu patre soe, tantu luntanu,
lu sente, cu lu core, assai vicinu.
E si no' torno cchiù, mancu li cane,
ca st'anima allu Celo si nd'abbola,
dinci ca jivi pe' m'abbuscu pane
La Madonna, Marì, mu ti cunsola!
Cogghjia de li cerasi
Mu cogghje li cerasi,
la figghia de l'Ovara,
'nchianava cu la scala
supa la ciarasara.
Nu jorno disse mammasa:
Figghia, sta viggilanti,
ca Peppe, quandu 'nchiani,
ti guarda li mutanti!
La figghja rispundìu:
-Mamma, mi 'nd'accorgivi,
ma propio stamatina
a Peppe lu futtivi;
ca, quandu, gatti-gatti,
mu smiccia vinne avanti,
restau corno mu fissa,
ca non'avìa mutanti!
Lu cummerciu de li zzappi
Lu campare Pinucciu si cridìa,
ca fa' cummercio aguannu cu la zappa,
e na vintina, fora, nd ' esponìa,
ma cui passava si mentìa mu scappa:
pe' quantu li dunava a bonu prezzo,
pe' mu nde vinde no' ci fude verzo!
Allora chi ci passa pe' la mente?
a cui la zzappa a tempo s'accattava,
a modo pe m'attira lu criente,
na buttiglia de vinu rigalava.
M'ognunu lu rigalu pretendìa,
ma de la zzappa sinde strafuttìa!
Pecchì la gente ccà è fatigatura:
li zzappi sugnu tutti mpisi ancora!
E l'atra sira, all'ura de chiusura,
Pinucciu si li scorda tutti fora!
Preoccupatu, si rivigghia all'arva,
pensandu ca ci ficeru la varva!
Corno nu lampu allu nigozio junta.
Li zzappi vide Pinu ancora 'mpisi!
Li scrocca, e poe si mente mu li cunta:
cui mai toccàu na zzappa a stu paisi?
Si cridìa ca l'arrobbau corcunu:
de vinti zzappi nde trovàu vintunu!
Pitturi moderno
Lu pitturi pitta-pitta
e la tila tutta 'mbratta,
no' nde fa una diritta,
no' nde fice mai n'esatta.
Quandu pigghja li culuri,
mina, 'ncoccia, 'mprasca, tinge;
alla fini lu pitturi
è cumbintu ca dipinge!
Quandu l' opera è furnuta,
no' mu scula la pittura,
va e la porta, mu s'asciuca,
allu suli na menz'ura.
Ccà lu vogghjo lu pitturi,
mone chi la tila è asciutta,
cchjù no' scerna s'è diritta
puramente testasutta!
Ma nu mastru chi passava
disse: "E' simili a na pitta:
cchjù la giri testasutta,
cchjù ti pare alla deritta!"
Preghera sirali
Peppemaria a la chiese,
la sira, sempe jìa;
quandu restava sulu,
stareprica facìa:
O Mamma de lu Celu,
o Virgini Maria,
ti pigghju milli liri,
ca Tu 'nd'ai cchiù de mia!
Sind'accorgìu lu previte!
Allora chi pensàu?
Arrede de la statua
de Cristu s'ammucciàu!
L'appresso sira 'n'punto,
tornàu Peppemaria,
però, cuntru lu soe solito,
cangiàu la litenìa:
Madonna mia, perdunami,
stasira minde pigghiu
dumila, mu mi 'mbiacu,
ca mi nescìu nu figghju!
Cu vuci cavernusa,
lu previte ammucciatu;
Gridàu: posa li sorde,
figghju de lu dannatu!
- Fatti li cazzi toe,
disse Peppemaria:
staju parrandu a Mammata,
cui 'nterrogàu a Tìa!
Tecco e Donna Stella
De cummara donna Stella
Tecco trase all' osteria
mu s ' accatta nu filone,
ca la fami lu potìa.
La patruna potighara,
ch ' era arrede allu bancuni,
Chi mentimu murtatella,
capicojro o pruvuluni?
Murtatella - ci rispunde -
e dui etti de salami,
no' m'importa quantu pagu,
ca no' viju de la fami!
Pigghja allora nu culacchju
chi restàu de murtatella
e si mente m'affettija!
- Chista no', signura bella!
Propria a mia chi sugnu Tecco,
cumbinati chistu 'mbrogghio'?
ca, parrandu cu rispetto,
eo lu culu no' lu vogghjo!
'Ntise allora lu maritu:
- Ma chi è sta discussione?
- Propio nente, ci cercài
mu mi fa na culazione.
Ma la gnura donna Stella
vo' cu mìa mu fà nu 'mbroggjo,
vo' lu culu mu mi duna,
m'eo lu culu no' llu vogghjo!
L'anziani simu assai
Lu ministru a lu tesoro,
chi parràu 'n'televisione,
disse ch ' è nu culabrodo
chista povera nazione.
c'à mu paga li misati
alli vecchie pensionati!
Disse puru ca l'anziani
simu troppo, troppo assai
e l' erariu de lu statu
è vacanti quantu mai!
E' vacanti c'arrobbati
brutti facci d'ammazzati!
Bruttu occhiazzi de guleo
e gran figghju de pputtana.
Quantu eppe a corant'anni,
tu li pigghj a na simana:
sparti preghi, chimmu sbampi,
eo mu moro e tu mu campi!
Curpa fu de lu scienziatu
chi 'mbentau la medicina,
lu vaccinu, lu surfamidi
e la streptomicina,
ca sinnò, puru pe' tìa,
gnura morte ccà venìa!
Ma guardandu la ttivvù,
o gran testa de sumere,
pari vecchjo puru tu,
catananna ài la mugghjiere.
E mmò, datu chi 'mbecchjasti,
comu mai no' ti sparasti?
Non'avisti lu coraggiu
o ti spagni de lu sparu?
Venitinde ccà n'Calabria,
c'è nu ponte a Catanzaru
e no' fai na morte brutta,
si ti jetti testasutta!
Lu ricattu
L' atra sira, per erruri,
certi latri marfatturi
sequestraru la mugghiere
de nu riccu cavalere:
pe' ricattu ci cercaru
sei miliardi de dinari!
Lu maritu, pe' risposta,
alli latri, cu la posta,
ci mandàu la decisione,
chi pigghiàu pe' l'estorsione:
"De miliardi na vintina
vi spedivi stamatina;
lu de cchiù de differenza,
accettati 'n' cumpidenza
e tenitivi l' ostaggiu
ca pe' mìa non è n'oltraggiu:
si mi usati st'attenzione,
v'aju spartì abbrigazzione!
Ma na sira (malasorta!)
chi supprisa avìa alla porta!
la mugghiere ci tornàru
e cu tuttu lu dinaru.
A stu mundu è destinatu
cui à mu more sportunatu! |